de Simona MIHĂILĂ
Încă o casă de legendă din trecutul Bârladului se pregătește să renască. Trecută prin negura anilor și lăsată în uitare mai bine de un sfert de veac, Casa Athanasiu, așa cum a rămas consemnată în documentele oficiale, după numele primului său proprietar, va fi restaurată.
Situată în colțul străzii Constantin Hamangiu, în laterala fostei Bănci Naționale, clădirea a primit șansa unui nou început exact când părea să își scrie ultimele file ale existenței.
Omul de afaceri bârlădean Ștefan Constantinciu este cel care a hotărât să salveze această podoabă arhitecturală. A cumpărat-o și s-a avântat pe drumul lung și costisitor al restaurării, cu atât mai anevoios cu cât Casa Athanasiu este declarată monument istoric. Așa încât, la pachet cu hățișul birocratic, demersul vine și cu provocarea de a păstra autenticitatea clădirii până în cele mai mici amănunte.
Pentru Ștefan Constantinciu însă, miza imobiliară se subordonează dorinței de a scoate din uitare, atât cât îi stă în putință, relicve ce altădată dădeau identitate urbei, dar care au potențial de a înnobila prezentul. Mai mult decât cuvintele, despre pasiunea sa de a recupera povești scrijelite pe ziduri vorbește un demers similar, pentru Casa Oprișan. Clădirea boierească, ridicată la începutul secolului trecut de moșierul Gheorghe Oprișan și de soția sa, Maria Costaki, amplasată tot pe strada Hamangiu, la câțiva metri distanță, a fost restaurată de omul de afaceri, care i-a dat destinația de clinică medicală.
Un tânăr avocat, o tânără doctoriță și o casă pe măsura statutului lor social
Casa Athanasiu a fost construită, cel mai probabil, în 1902, la doi ani după ce la Bârlad poposea tânărul magistrat Alexandru Athanasiu.
Proaspăt căsătorit cu o doctoriță ce avea să devină un profesionist de bază al Spitalului ”Elena Beldiman” Bârlad, avocatul Athanasiu nu putea alege un loc mai potrivit de a-și construi casa decât la mică distanță de Palatul de Justiție, (actualmente clădirea Muzeului ”Vasile Pârvan”), în compania aleasă a unor clădiri ce dăinuie și astăzi: casa moșierului Oprișan, Banca ”Deșteptarea” (unde, în vremea comunismului se afla Magazinul ”Hermes”), casa avocatului Constantin Hamangiu, al cărui nume este purtat în prezent de strada care adăpostește toate aceste clădiri.
În anii ce au urmat, în vecinătatea Casei Athanasiu au apărut Casa Ioan Guriță (1927), cunoscut om politic liberal al vremii, Școala de Fete (1925) – actuala Școală nr. 4, și Banca Națională – filiala Bârlad (1920).
A fost să fie ca această mică stradă, care se numea Dobranici pe atunci, să rămână, la peste un secol distanță, locul cu cea mai mare densitate de clădiri istorice din Bârlad.
Înainte de apariția Băncii Naționale, locul era ocupat de impunătorul ”Coloseu Manzavinatos”, un local cu ștaif ce îngloba o sală de teatru, cinematograf, restaurant, berărie, dar și o grădină de vară. Aici aveau loc baluri, serate, conferințe sau concerte.
De altfel, erau timpurile în care România se găsea într-o etapă de consolidare economică și identitară, când domnia lui Carol I adusese stabilitate, iar influențele noilor curente din vestul Europei începuseră să se simtă chiar și în orașele mai mici, cum era Bârladul.
Astfel, Casa Athanasiu era mai mult decât o locuință: era o manifestare vizibilă a statutului social al celor doi soți – avocat și medic, o declarație despre rafinament și modernitate, ce reflecta nivelul de influență și de respect pe care îl aveau în comunitatea locală.
Construită în stil eclectic, cu influențe de Art Nouveau, clădirea avea cinci camere și o mansardă.
În miscelaneul ”Bârladul odinioară și astăzi”, este descrisă ca având ”o curte vastă, cu o grădină mare în față”.
Cine era Alexandru (Alecu) Athanasiu
Alexandru Athanasiu s-a născut la Tecuci, pe 14 iunie 1875. După terminarea Liceului ”Sf. Sava” din București, urmează Facultatea de drept din capitală, iar pe 2 iulie 1898, ”își ia cu mare distincție diploma de licențiat”, după cum este menționat în Albumul Corpului Avocaților din România, document editat în 1911.
Intră în magistratură, unde a fost numit ajutor de judecător la ocolul Fălciu, funcție pe care o ocupă până în martie 1900. O lună mai târziu se înscrie în Baroul Avocaților din Tutova, unde a fost numit avocat al Statului.
Odată stabilit la Bârlad, Alexandru (Alecu) Athanasiu nu se limitează la avocatură, manifestând un interes activ și constant pentru viața administrativă a comunității. O vreme a fost șeful Poliției Bârlad, funcție pe care a ocupat-o grație studiilor juridice.
În paralel cu cariera de avocat, cea mai semnificativă preocupare profesională a fost cea de ales local. ”Conu Alecu” i-a cucerit pe bârlădeni, în rândul cărora s-a integrat cu ușurință. Activitatea avocățească i-a permis interacțiunea permanentă cu oameni din toate mediile sociale și profesionale, câștigându-și rapid respectul.
A intrat în politică, în Partidul Conservator, condus pe atunci de Petru Carp, politician marcant al vremurilor și prim-ministru al României. Acesta era nepotul de fiică al boierului bârlădean Iorgu Radu, principalul ctitor al Liceului de Fete (astăzi Școala nr. 1).
În 1911, conu Alecu Athanasiu este ales consilier comunal, de unde este propulsat prim-ajutor de primar al orașului (echivalentul funcției de viceprimar). Documentele timpului rețin calitățile de gospodar și administrator dedicat. Nu și-a neglijat nici celelalte direcții ale vieții profesionale – cariera avocățească și cea politică – în care a evoluat constant, clădindu-și un nume tot mai respectat.
Moartea sa, în octombrie 1941, este deplânsă în publicația Vocea Tutovei, unde anunțul de deces este însoțit de o scurtă relatare a funeraliilor (vezi Foto).
De la glorie, la paragină. De la agonie, către salvare
Alexandru Athanasiu nu a trăit destul cât să își vadă superba casă confiscată de comuniști. În 1948, la 7 ani de la decesul său, imobilul a fost naționalizat și dat în administrarea fostei IGL (Intreprinderea de Gospodărie Comunală). Multă vreme aici a funcționat Sanepid Bârlad, însă lipsa lucrărilor de întreținere au adus-o în paragină. După 1990 a devenit de nelocuit și a fost abandonată.
În 2004, firma de construcții Consint a cumpărat-o cu intenția de a o restaura. Au fost efectuate o serie de lucrări de consolidare, însă, pe măsură ce lucrările evoluau, proprietarul și-a dat seama că investiția este o fistulă financiară și s-a oprit.
După 2020, Casa Athanasiu ajunge în proprietatea unui alt antreprenor bârlădean, care intenționa să-i de destinația de restaurant, printr-un proiect deosebit, în care elementele originale se îmbinau cu funcțiunile moderne. Nici acesta nu a continuat, iar clădirea i-a fost vândută lui Ștefan Constantinciu.
În momentul de față, documentația pentru consolidarea și restaurarea casei este depusă pentru avizare.
”Sunt niște etape birocratice de parcurs, care necesită timp și răbdare. Fiind monument istoric, se află sub protecția unei legislații speciale care nu este întotdeauna extrem de prietenoasă cu proprietarii, oricât de bine intenționați ar fi aceștia. În cazul Casei Oprișan, care nu a fost supusă aceluiași regim strict, clădirea nefiind inclusă pe Lista monumentelor istorice, procesul de reabilitare a decurs fără impedimente. Acolo nu am avut în spate o lege care să mă oblige să respect arhitectura casei, însă m-am obligat eu. Am ținut să nu știrbesc cu nimic înfățișarea originală și, în măsura în care s-a putut, am refolosit și reintegrat în estetică diverse elemente de detaliu pe care le-am mai găsit aici. La Casa Athanasiu, dincolo de timpii mari de așteptare, mă bucur realmente că pot să recuperez încă puțin din zestrea arhitecturală a Bârladului de altădată”, ne-a declarat omul de afaceri Ștefan Constantinciu, care intenționează să instaleze aici o parte dintre birourile firmei.
Ultimele clipe de ruină
Între timp, casa construită la 1902 își așteaptă în tăcere salvarea de care o mai despart niște semnături cu pixul. Zidurile dezgolite numără clipele care au mai rămas până la momentul în care vor polariza iarăși privirile admirative ale trecătorilor, așa cum o făceau în urmă cu peste un veac.
Restaurarea lor nu va fi doar un act de reconstrucție, ci o reconectare cu istoria, cu farmecul Bârladului de odinioară.
