Cu ocazia zilei de 24 ianuarie, zi a unirii Principatelor Române, tinerii de la ATOR Bîrlad au depus flori la Monumentul Eroilor de la Cimitirul Eternitatea din Bârlad. La activitatea intitulată ”Pașii lui Dumnezeu în istoria poporului român”, au fost prezenți și Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor și pr. Giușcă Petru, paroh al bisercii ”Sfânta Ecaterina”și coorodonator al grupului de tineri ortodocși.
Incă de dimineață, tinerii au participat la slujba de pomenire a celor adormiți, unde au aprins lumânări și s-au rugat pentru sufletele celor ce nu mai sunt printre noi. Apoi, au fost achiziționate 32 de garofițe roșii, acestea urmând a fi depuse la mormintele eroilor români.
”Consider că ATOR este o asociație de tineri care vor, cu toată ființa lor, să facă bine, să facă o schimbare în bine! Participând la activitate, împreună cu prietena mea, vreau să spun că m-am distrat enorm! Am avut ocazia să vad cum este și într-un alt mediu față de cel în sunt eu obișnuită și am putut să cunosc persoane minunate. Pot spune că am ajuns acasă cu dorința de a mai participa și la alte activități interactive și educative!” a declarat eleva Alexandra Drumea.
”În opinia mea, experiența pe care tocmai am petrecut-o a fost extraordinară, mai ales prin faptul că nu a fost organizată în detaliu, ci a fost mai mult spontană. De aceea, cred foarte mult că Dumnezeu a făcut ca să ne întâlnim, accidental ,cu Preasfințitul Ignatie. Așadar, pot adăuga că Dumnezeu ne-a oferit în dar această experiență cu ocazia Micii Uniri!”, a afirmat, eleva Cosmina Elena Chiriac.
”Activitatea a fost rapid organizată și chiar am întâmpinat și mici probleme. Însă Domnul, Care poartă de grijă făpturii Sale, ne-a ajutat din belșug atunci când am avut nevoie, această acțiune contribuind chiar la întărirea în credință a celor care au participat! Anul acesta a fost declarat, de către Patriarhia Română, ”An omagial al pastorației românilor din afara României și Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor ”.De aceea, noi am ales să-i cinstim pe cei adormiți întru Domnul Hristos prin participarea la slujba de pomenirea morților, prin rugăciune curată și prin fapte bune. Ne-am dorit ,apoi, să reliefăm înalta valoare a cimitirelor și să ne manifestăm respectul față de cei care, după cum se spune în cadrul Sfintei Liturghii, ”s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român.” (Vohodul Mare). Sfântul Ioan Gură de Aur ne înedeamnă: <<Du-te în cimitir, el îți vorbește despre Dumnezeu.>>Cu adevărat, ar trebui să-i ”vizităm” mai des pe cei care au adormit, la fel de des pe cât ne-am dori noi să fim noi vizitați după ce ne vom da duhul în mâinile milostive ale Domnului nostru. Legat de poporul nostru, cred cu toată tăria că nu ar trebui să uităm vreodată pe Apostolii Andrei (30 noiembrie) și Filip (14 noiembrie), cei care au încreștinat Dobrogea și datorită cărora suntem astăzi creștini ortodocși roditori! Să nu uităm că, înainte de a fi fost români, am fost creștini ortodocși!” a declarat membrul Roșca Lucian Andrei.
Puterea biruitoare a Crucii Domnului a fost necontenit o sursă de nădejde și de apărare a soldaților români. Cu ajutorul Crucii, ”armă asupra diavolului” (Rugăciune de la Sf. Maslu), ostașii români au reușit să învingă atât pe vrăjmașii văzuți, cât și pe cei nevăzuți. De aceea, bravii conducători ai poporului nostru, când plecau la război, plecau având la ei Crucea și Biblia-”cuvântul viu și lucrător al lui Dumnezeu.”(Evrei 4,12).Așa a făcut Tudor Vladimirescu, luându-și ca sfinți ocrotitori pe Teodor Tiron și pe Sf. Gheorghe. Așa a procedat Sfântul Ștefan cel Mare, care mereu biruind prin Cruce, a realizat o cunună de diamante ale ortodoxiei autentice și apostolice:40 de locașuri sfinte- datorită cărora România și ortodoxia au înflorit și veșnic înfloresc, îmbiindu-ne cu mireasma veșniciei. Chiar un soldat român, fiind împușcat în inimă, n-a murit. De ce? Glonțul a lovit Scriptura pe care o ținea la pieptul său. Unde s-a oprit glonțul? La versetul: ”Că Domnul iubeşte judecata şi nu va părăsi pe cei cuvioşi ai Săi; în veac vor fi păziţi. ”(Pslam 36,28)
Din punct de vedere al trecutului istoric, România, ”grădina Maicii Domnului ”(Pr. Arsenie Boca), a fost mereu amenințată de 3 mari puteri: din est, Rusia; din Vest, Imperiul Habsburgic; iar din sud, Imperiul Otoman. Totodată, curăția ortodoxiei a fost și ea amenințată: din vest,de protestantism; din sud, de religia musulmană. Dar niciodată nu a fost biruită: când în 1917, teritoriul României era reprezentat doar de orașul Iași -unde se aflau și se află Moaștele Sf. Cuvioase Parascheva-a mai durat doar un an și România a înflorit, și la propriu și la figurat. Spune Elena Farago:” dacă privim România din spre est spre vest, seamănă cu un buchet de flori…” După 1918, România a renăsut: cele 3 provincii s-au unit , alcătuind forma unui pește-simbolul creștinismului. Preafericitul Patriarh Daniel afirmă că ~Cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi simbolizează în acest context cele trei mari provincii: Țara Românească, Moldova și Transilvania.” Nu este coincidență că România are o treime câmpie, o treime dealuri, o treime munți. Sunt semne ale urcușului duhovnicesc ale poporului român. Eruditul pr. Nicolae Steinhardt a spus: ”Ştii ce înseamnă ROMÂNIA? Ia literele acestui cuvânt şi aşează-le altfel. Ce-ţi iese? OM ÎN RAI! Asta este ROMÂNIA, dragul meu!” Biserica nu a unit pe români doar în război, ci continuă să-i unească cu țara lor și pe românii din diaspora: ei, mergând la o biserică românească, se altoiesc în Hristos, dar și în pomul poporului românesc! Ca ocrotitori ai celor din diaspora, au fost aleși următorii sfinți români: Sf. Ioan Iacob de la Neamț, Sf. Ioan Casian și Sf. Dionisie Exiguul. Se recomandă să ne rugăm mai ales la sfinții români, ei fiind parte a acestui neam și prin vinele lor, ca și printre ale noastre, curgând același sânge românesc.
Așa că, de fiecare dată când vom călca pe pământ românesc: la Putna, la Neamț, la Curtea de Argeș, la Mărăști, Mărășești sau Oituz, să știm că pe acolo au călcat și sfinți români, și ostași care s-au jertfit pentru pacea noastră din prezent. S-o prețuim etern! Să-i prețuim veșnic!
