Nea Slabu, venerabilul fotoreporter bârlădean, a ales să plece definitiv în perioada lui ”La mulți ani!”, urarea sa preferată pe care o adresa oricui, indiferent de zi sau anotimp

de Simona MIHĂILĂ

O veste tristă în presa bârlădeană: ieri a încetat din viață Vasile Slabu, primul fotoreporter din Bârladul post-decembrist.

De o bonomie tot mai rară în aceste vremuri, nea Slabu a ales să plece în perioada lui ”La mulți ani!”, urarea sa de suflet pe care o adresa oricui, oricând, indiferent de anotimp sau de câte ori te intersectai cu el într-o zi.

Nea Slabu împlinise astă-vară, pe 16 august, vârsta de 89 de ani. Până acum câțiva ani era nelipsit, invitat sau neinvitat, de la evenimentele publice și chiar private ale oamenilor din administrație și din politică. Făcea zeci de fotografii pe care le scotea pe hârtie și le împărțea ulterior. Nu cerea nimic în schimb, dar dacă îi ofereai un bănuț cât de mic, Nea Slabu nu refuza.

Epoca digitală l-a silit pe bătrânul fotoreporter să renunțe la sursa suplimentară de venit, asigurată de fotografia clasică. Aproape nimeni nu mai avea răbdare să aștepte pozele lui nea Slabu, cu film, developare și tot tacâmul.

Dar nea Slabu nu a disperat și nici nu a privit cu mânie în jur. S-a reinventat imediat, devenind cel mai credibil Moș Crăciun de după 2010.

”Etatea mă ajută, doamna Simona! Saru’mâna! La mulți ani!”, mi-a explicat nea Slabu din mijlocul unei puzderii de copii gălăgioși, la grădinița unde ne-am întâlnit într-un Crăciun plin de zăpadă, ca acesta în care s-a dus pentru totdeauna.

Îl mai ajutau, fără să fie conștient de asta, vocea blajină, privirea bună, vorba firească și spiritul ghiduș.

Trăsături pomenite cu drag de cei care au lucrat sau lucrează în presa locală.

Răzvan Călin, fost jurnalist la Obiectiv – ediția de Vaslui și Est News: ”«Pe mine mă cheamă Slabu, dar nu arăt! Să vă servesc cu un pahar de vin? Dintotdeauna mi-a plăcut sa torn, dar numai în pahar! Trăiți! Sănătate! Bucurie!»” Cam ăsta era nea Slabu, cu replicile lui celebre. Un om căruia nu i-a plăcut niciodată să supere pe careva și care întotdeauna a avut grijă să fie amabil cu toată lumea! Jurnalist nu s-a considerat niciodată, el era omul cu pozele. Apăsa cu sârg pe butoanele clasicului aparat foto, deși, uneori, uita că nu mai are film în el! «Mă iertați, dom’ Răzvan, nu aveți vreun film la dumneavoastră, că eu am rămas în pană! Mulțumesc mult! Bucurie! Sănătate!». Drum lin, cu lumină și film pe vecie, nea Slabu!”.

Adrian Arnăutu, fost redactor la Monitorul de Vaslui, actualmente purtător de cuvânt la Primăria Bârlad: ”Acum vreo două zeci și ceva de ani, pentru câteva luni, intram pentru prima dată în redacția unui ziar local. Eram obișnuit, din facultate, cu redacții mari, cu oameni mulți, cu forfotă. La Bârlad, însă, am intrat prima dată în redacția „Ultima oră”. Un săptămânal interesant, chiar dacă nu emitea pretenții precum Monitorul de Vaslui (pe atunci cel mai influent și puterniuc ziar prin prisma reporterilor și redactorilor pe care îi avea) sau Păreri Tutovene, aflat în topul nișei culturale. Printre primii oameni cu care am luat contact a fost nea Slabu. Nu pentru că agita de zor un aparat foto cum eu nu mai văzusesm, cât pentru faptul că insista aproape enervant de energic pentru niște filme. Spunea întruna că el «nu poate rămâne fără film, la câte activități sunt în zilele următoare». Și de atunci, preț de mai bine de 10-12 ani, oricunde a fost rost de vreo fotografie s-a ivit negreșit Nea Slabu. N-am apropiat, ca oricare dintre noi, de bătrânelul simpatic, pe care cu toți cei care au trecut prin presa locală nu aveau cum să nu îl îndrăgească. Practic îți era imposibil să nu îl placi! Cea mai dragă amintirea a mea cu domnia sa este una pe cât de simplă, pe atât de plină de înțelepciune. Mi-a spus, într-un cadru festiv ce-i drept, să fac o fotografie <că doar așa o să țin minte, pe unde-am fost și cu cine am umblat>. Nu cred că erau întocmai vorbele lui, desigur, dar, în esență, cam asta mi-a transmis Nea Slabu. Om pe care astăzi, eu, și toți cei care l-am cunoscut, îl regretăm datorită blândeții, a bunătății și a vorbelor sale de duh. Să îl odihnească Bunul Dumnezeu în pace și să îl așeze în rândul drepților!”

Doina Săcăreanu, redactor-șef la Media TV: ”Când ne întâlnean, primele cuvinte erau: «V-am văzut la televizor». Avea o placere sa informeze oamenii. Ducea acele invitații de la Galeriile de Artă cu bucuria unui copil. Eu nu l-am văzut niciodată trist. Era odată, când presa era presa, când exista obiceiul de a merge cu uratul la final de an, iar nenea Slabu era prezent, fericit și «clopoțea» cu bucurie. A fost omul din umbra presei bârlădene”.

Geta Modiga, fost redactor la Evenimentul de Iași și Bârladul, actualmente bibliotecar in cadrull Centrului ”Mihai Eminescu” Bârlad: ”A fost un colaborator de mare încredere și ajutor pentru Fundatia Culturală «Dr. Constantin Teodorescu». Nu exista pentru nea Vasile Slabu «nu pot să te ajut», când îi solicitam ajutorul. Era prezent cu o mare implicare, punctualitate și seriozitate ca lucrurile să iasă cât mai bine. Era omul care te atenționa discret dacă greșești și avea spirit de inițiativă să contribuie la reușita unei manifestari culturale. Am colaborat foarte, foarte bine cu dumnealui. Întotdeauna i-am luat în considerare observațiile corecte și pertinente. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”.

Marilena Pântea, fost redactor la Obiectiv: ”Ne întâlneam la activitățile culturale. Era un om în compania căruia îți plăcea să stai. Extrem de politicos, discret, bine dispus, mereu cu zâmbetul pe buze. Îi plăcea să spună glume. A lăsat o amintire plăcută în urma sa. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Până când a ieșit la pensie, în 1989, Vasile Slabu a lucrat la fabrica de rulmenți, la Primăria Bârlad și la Casa de Cultură, după care a fost angajat la ziarul ”Păreri Tutovene”, editat de Fundația ”Sf. Nicolae”, fondată de regretatul Neculai Găvan, fost primar al Bârladului în perioada 1992 – 1996. După dispariția publicației, a colaborat cu ziarul ”Bârladul”, tipărit de Fundația ”Dr. Constantin Teodorescu”.

În 2014, la Centrul ”Eminescu”, a avut loc lansarea singurei cărți scrisă de Vasile Slabu: ”Sub semnul dăltuirii în piatră. Rolul pietrarilor din Scheia, Iași”, dedicată fratelui său, meșter pietrar și fântânar.

Corpul neînsuflețit al bătrânului fotoreporter este depus la capela Bisericii ”Sf. Spiridon”, iar înmormântarea va avea loc miercuri, 29 decembrie, ora 12.00, la Cimitirul ”Eternitatea”.

Dumnezeu să te odihnească, nea Slabu!