Profesorul emerit, criticul și istoricul literar Gruia Novac, cetățean de onoare al Bârladului și una dintre figurile importante ale vieții culturale a județului Vaslui și nu numai, a murit astăzi, 13 mai 2026. Avea 90 de ani.
Timp de decenii, Gruia Novac a fost profesor, publicist, critic literar, animator cultural și reper pentru generații de elevi, cititori și oameni ai condeiului. Numele său rămâne legat de revista „Baaadul literar”, de Academia Bârlădeană și de efortul constant de a ține vie memoria culturală a orașului.
Născut la 22 noiembrie 1935, în comuna Căprești, satul Prodăneștii Vechi, județul Soroca, Basarabia, astăzi în Republica Moldova, Gruia Novac a ajuns la Bârlad prin destin profesional și a devenit, în timp, una dintre vocile cele mai respectate ale vieții literare locale. A absolvit Facultatea de Filologie-Istorie-Filosofie în 1958 și a predat limba română la Crivești, la Liceul nr. 3 din Bârlad și la Liceul „Gheorghe Roșca-Codreanu”.
În spațiul publicistic, Gruia Novac a semnat poezii, articole, note, comentarii și cronici în publicații locale, regionale și naționale. A colaborat cu reviste și ziare precum „Școala bârlădeană”, „Vremea nouă”, „Flacăra Iașului”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Est”, „Gazeta de Est”, „Ethos”, „Păreri tutovene” și „Bârladul”.
A publicat volume de critică și istorie literară, între care „Cumințenia lui Procrante: încet către critică” – apărut în 2001, „Observații sau băgări de seamă” – 2006, „Tezaurizarea cărților într-un așezământ cultural centenar: eseu monografic” – 2006 și „Considerații critice: cronici mirabile” – 2011.
Pentru activitatea sa culturală și didactică, Gruia Novac a primit, în 2015, titlul de Cetățean de onoare al municipiului Bârlad, o recunoaștere a contribuției sale la formarea mai multor generații și la consolidarea unei școli literare bârlădene. În același an, a fost distins cu „Teiul de Argint” la secțiunea Publicistică, în cadrul Premiilor Eminescu „Teiul de Aur” și „Teiul de Argint” de la Botoșani.
Gruia Novac a fost un om al cetății, un spirit viu, ironic, exigent, atașat de carte, de limba română și de ideea de cultură. Prin revistele pe care le-a editat, prin cronicile sale și prin prezența în viața culturală a orașului, a contribuit la păstrarea unei continuități intelectuale într-un Bârlad care și-a revendicat mereu locul pe harta culturii române.
Moartea sa lasă în urmă o amprentă greu de înlocuit.
Vom reveni cu amănunte despre procesiunea de inmormântare.
