Acasă Fotoreportaj LEGENDELE BÂRLADULUI Casa Roșie, bijuteria construită după modelul Arsenalului din Veneția. Ce...

LEGENDELE BÂRLADULUI Casa Roșie, bijuteria construită după modelul Arsenalului din Veneția. Ce secrete ascunde cărămida adusă cu vaporul din Italia

1

de Simona MIHĂILĂ

Nu este bârlădean care să nu fi auzit de ea. O admirăm de zeci de ani pentru că e frumoasă, distinsă și are farmec de demult. Se detașează complet de tot ce o înconjoară, nu doar prin silueta specială, ci și prin culoare. Este ca purpura și de aici i s-a tras și numele: Casa Roșie.

Pe vremuri i se spunea ”Castelul”. Era de pe atunci o podoabă, dar nu la fel de prețioasă ca salba de clădiri din care făcea parte. Căci Casa Roșie este astăzi doar ceea ce a rămas dintr-un splendid ansamblu de clădiri ridicat în vremea Regelui Carol I.

Fusese special construit pentru a găzdui Școala Normală de Învățători ”Principele Ferdinand”, instituție care, deși luase ființă în 1870 (cu 23 de ani înainte de a se muta în fascinantele clădiri cu ziduri roșii), nu a reușit să se statornicească nicăieri.

LEGENDELE BÂRLADULUI: Podul Verde. De ce a fost aleasă culoarea verde pentru singurul pod din Bârlad declarat monument de patrimoniu național?

Grupul de clădiri se întindea pe 6.500 de metri pătrați, și ocupa locul unde se află acum Judecătoria împreună cu toate blocurile din jur.

Cărămidă roșie, ambalată individual, adusă din Italia

Cinci ani au durat lucrările de construcție, pentru ca la final (1898), Bârladul să se aleagă cu o bijuterie arhitecturală inspirată de Arsenalul de la Veneția, după dorința arhitecților vremii.

Legendele Bârladului. Cotu Negru și faima de temut a ”cotenilor” bătăuși

Toate materialele folosite erau de import. Cărămizile roșii, o raritate absolută în vremea aceea, au fost aduse cu vaporul din Italia. Pentru a fi sigur că nu se deteriorează, arhitectul principal al edificiului a trimis oameni de pe șantier ca să supervizeze ambalarea individuală a cărămizilor.

Aici s-au format învățătorii de altădată ai ținuturilor tutovene

Grupul de clădiri putea caza 500 de elevi ai Școlii Normale de Învățători. Avea zece săli de clasă, trei săli pentru Școala de aplicație, opt dormitoare, două laboratoare, un amfiteatru, o sală de spectacol și două biblioteci.

Castelul” (Casa Roșie de astăzi) era corpul în care locuiau directorul școlii și familia lui.

LEGENDELE BÂRLADULUI. Singura femeie care a ocupat funcția de prefect al județului este și singura bârlădeancă declarată Miss România: Nathalia Dimopol

Clădirea Școlii Normale a trecut prin grele încercări. În primul război mondial a fost ocupat de diferite comandamente militare. Dar nici acestea și nici cutremurele mari ce au urmat și care i-au zguduit pereții din temelii nu au pus-o la pământ.

Nemții au pus stăpânire pe școală, au transformat-o în spital, apoi i-au dat foc

Sfârșitul celui mai spectaculos ansamblu arhitectornic al Bârladului a fost adus de cel de-al doilea război mondial. Trupele germane, aflate în retragere, au distrus bucată cu bucată cea mai mare parte a școlii.

Mai întâi, nemții i-au alungat pe elevi, după care au amenajat aici un spital în toată regula. Au dotat uitatea cu echipamente medicale, două farmacii, laborator de analize, două săli de operație, depozit de alimente.

LEGENDELE BÂRLADULUI. Podul Pescăriei – de unde vine numele și cine erau în realitate Take, Ianke și Cadâr, cei trei negustori care aveau prăvăliile pe pod

Au amplasat 700 de paturi pentru soldații germani răniți pe front. Patru luni a funcționat spitalul după care, în noaptea de 23 spre 24 august, nemții au distrus materialele, mobilierul, echipamentele și, la urmă, au incendiat clădirea.

LEGENDELE BÂRLADULUI Intersecția Gura Leului. Povestea cișmelei în formă de cap de leu

După trei zile în care a ars mocnit, din superba replică a Arsenalului din Veneția au rămas niște bucăți de zid înnegrite de fum.

Ca prin minune, locuința directorului, cea căreia astăzi îi spunem Casa Roșie, a rămas intactă.

Doctorul Constantin Teodorescu, încăpățânatul care a salvat Casa Roșie

Ani mulți mai târziu, când comuniștii au venit la putere, aici a funcționat Grădinița de copii a fabricii de rulmenți, apoi o secție a spitalului.

La începutul anilor ‘90, imobilul era degradat excesiv, fiind în pericol de prăbușire. Autoritățile l-au închis și l-au abandonat.

LEGENDELE BÂRLADULUI Cum a luat ființă parcul din centrul Bârladului. Drumul de la Parcul Prefecturii la cel al Teatrului ”Victor Ion Popa” Bârlad

Schilodit de timp, jefuit de hoți, îndurând umilința de a fi adăpost pentru aurolaci, ”Castelul” s-a încăpățânat să înfrunte toate câte s-au abătut peste el așteptând răsplată pentru vremurile crunte.

A fost inclus pe Lista monumentelor istorice, dar este o favoare care nu a venit cu nicio altă atenție din partea statului.

La mijlocul anilor 2000, dr. Constantin Teodorescu, cel mai inimos iubitor de cultură pe care l-a cunoscut urbea după revoluție, s-a înhămat într-un demers ce părea nebunesc: consolidarea Casei Roșii.

LEGENDELE BÂRLADULUI Amintiri aromate din culisele cofetăriilor de altădată. Șerban și ”Capșa” – povestea singurei cofetării rămasă din vremea comuniștilor

Conștient că banii nu vor veni oricum, Casa Rosie si alte cateva proiecte culturale (printre care statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, din fața primăriei) sunt principalul motiv pentru care renumitul doctor s-a înscris în politică (după cum el însuși i-a mărturisit într-un interviu înregistrat, ce urmează a fi făcut public, semnatarei articolului de față). Din păcate, sau din fericire, marele compromis pe care și l-a asumat cu amărăciune a avut roade.

Casa Roșie, fărâma unei amintiri ce a făcut furori, a fost consolidată.

Înainte de a muri, doctorul Teodorescu apucat să-și vadă colecția Eminescu, o altă cauză pentru care a oferit resurse importante din viață, adăpostită de o Casă Roșie salvată de la pieire. Grație lui.

LEGENDELE BÂRLADULUI Campania electorală în Bârladul de altădată. Gogoși cu laxativ pentru electorat și cum votai cu cine trebuie pentru o pereche de pantofi

Castelul”, atat cat a mai rămas din ansamblul arhitectural inspirat de Arsenalul din Veneția, este acum casă bună pentru Centrul Cultural „Mihai Eminescu”, acolo unde barlădenii pot admira oricand colecția unica de obiecte cu tematică eminesciană, donată orașului de doctorul Constantin Teodorescu.

LEGENDELE BÂRLADULUI Lichiardopol, familia de greci care aduce bâlciul de 68 de ani. De la vagonașul cu sobă pe lemne până la rulotele cu Wi-Fi și aer condiționat (EXCLUSIV)

LEGENDELE BÂRLADULUI Cum era bâlciul înainte de ’90. Comunistul din umbră care a salvat tradiția după ce primarul Frunză a vrut să oprească ”balamucul”

Citeste si:

LEGENDELE BÂRLADULUI Vă mai amințiți de Romarta? Nașterea și prăbușirea emblemei luxului din Bârladul comunist, povestite de Mioara Stan, una dintre cele 14 vânzătoare de la Romarta

LEGENDELE BÂRLADULUI Crăciunul și Anul Nou în Bârladul de odinioară

LEGENDELE BÂRLADULUI Viața de altădată pe strada Strada Principală. Povești cu farmec din spatele zidurilor care nu mai sunt și negustorii de faimă ai urbei

LEGENDELE BÂRLADULUI: Podul Verde. De ce a fost aleasă culoarea verde pentru singurul pod din Bârlad declarat monument de patrimoniu național?

Legendele Bârladului. Cotu Negru și faima de temut a ”cotenilor” bătăuși

LEGENDELE BÂRLADULUI. Singura femeie care a ocupat funcția de prefect al județului este și singura bârlădeancă declarată Miss România: Nathalia Dimopol

LEGENDELE BÂRLADULUI. Podul Pescăriei – de unde vine numele și cine erau în realitate Take, Ianke și Cadâr, cei trei negustori care aveau prăvăliile pe pod

LEGENDELE BÂRLADULUI Intersecția Gura Leului. Povestea cișmelei în formă de cap de leu

LEGENDELE BÂRLADULUI Cum a luat ființă parcul din centrul Bârladului. Drumul de la Parcul Prefecturii la cel al Teatrului ”Victor Ion Popa” Bârlad

LEGENDELE BÂRLADULUI Amintiri aromate din culisele cofetăriilor de altădată. Șerban și ”Capșa” – povestea singurei cofetării rămasă din vremea comuniștilor

LEGENDELE BÂRLADULUI Campania electorală în Bârladul de altădată. Gogoși cu laxativ pentru electorat și cum votai cu cine trebuie pentru o pereche de pantofi

1 COMENTARIU

  1. Prin anii „50” din cladirea fostei scoale normale s-au preluat o parte din caramizi pentru a se construi o scoala in satul Manoiu din comuna Gherghesti, dar inca mai ramasese ceva, imi amintesc ca prin 1954 se mai vedea portiunea cu ceasul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.